“Hai, fii simpatica… Bre, Coana, da-o dracu de treaba! Ai mai vazut la viata matale oameni beti. Talica esti pe lumea asta de atata amar de vreme, esti unsa cu toate alifiile, ai vazut de toate, nu te stropsi la noi ca o mai facuram lata inca o data. Mata’ ai uitat sa te veselesti si la cata democratie ai vazut, te-ai si plictisit. Da noi am apucat de curand la casu’ asta si nu ne mai saturam cu sarbatoarea. Habar n-ai cum e sa vii de la armata si sa te bucuri de civilie. Nu-ti mai vine s-o lasi cu petrecerea. N-ai de unde sa stii ce-am patimit noi, cate culcaturi am bagat, invatamant politic, masca pe figura, marsuri sinistre, foame ca la balamuc si plantoane, cand ai tai faceau catedrale. Acum vreo douajdeani, ‘om avea si noi drept sa ne veselim ca am scapat de nasulie. Cum? Au trecut deja douajdeani? Breeee, ce repede trece timpu’…

Vezi?! Mai cu mahmureala, mai cu un banc, mai cu o furaciune mica, nu cine stie ce, a trecut vremea. Da’ io zic ca daca esti simpatica, ne mai lasi un pic sa huzurim. Noi toti, raul, ramul, suntem precisi ca, la cat de doamna esti, n-ai cum sa fii naspeta si sa te superi pe noi. Recunoastem tot, ca n-are sens sa facem pe nebunii si sa mancam cacao. Da, dom’le. Asa e. Ti-am furat rufele de pe sarma de mai multe ori. Ti-am copiat cardu’ si am scos si noi de-o duda. Acuma n-o sa zici ca ai saracit din asta. Am sunat la matale la usa si am fugit. Am venit noaptea cu pretenii, mai machiti un pic, asa e, si am facut un pic de scandal. Buuun. E drept ca unii de ai nostri au tras de niste nepoate de-a lu’ matale. Da si ele erau de vina, ca purtau minijupe. Auzi?! Fii atenta. Sa nu te superi daca vin la matale in sufragerie niste unii de-ai nostri, intra incaltati si scuipa seminte. Nu, nu vorbesc nici o limba. Da’ sunt simpatici.

 Hai ca mai vorbim. Iti dau bip, da?!. Te-am pupat…“

Eu stau, şi mă duc, şi mă-ntorc,
Şi-amanţii profund mă-ntristează -
Îmi vine să râd fără sens,
Şi-i frig, şi burează.

                             George Bacovia

Dar dragostea a venit tarziu, dragostea a inceput de-abia dupa ce vraja aceea izbutise sa ne izoleze si sa ne topeasca unul intr-altul. Pentru ca, fireste, unirea trupurilor noastre s-a pecetluit in acea clipa suspendata, cand am cules-o intreaga, cuprinzandu-i numai palma. Mana acea palida, nervoasa, atat de stranie in nuditatea ei, care ma fascinase de la primul meu pas in salon, imi comunica acum nu stiu ce caldura feminina, ce neastampar uimit, pe care-l simteam navalind incet in tot trupul.

Eram cu desavarsire nauc. Am prins-o in brate, de asta data strivitor, salbatec si i-am cautat gura. A incercat sa se apere, si trupul ei s-a zbatut o clipa infiorat, apoi mi-a cuprins umerii si mi-a primit sarutarea inebunita. Nu mi-a mai dat drumul din brate. Cand si-a desclestat buzele din cuprinderea aceea de foc, mi-a soptit calda:

- Gandeste-te bine ce faci, gandeste-te bine…

Si apoi, de a doua zi, a inceput ceasul patetic si plenar al dragostei. N-am mai incercat si nici n-am mai simtit de atunci nevoia sa scap din incantarea aceasta care ma vrajise. Fiinta mea intreaga era inecata. Tot ce crezusem, mai inainte despre dragoste, despre voluptate, despre libertate se dovedea acum pueril, superficial, aproape vulgar. Toate femeile intalnite pana atunci le uitasem; micile lor pasiuni, micile lor demente, mediocrele jertfe mi se pareau ridicole. Mi-ar fi fost peste putinta de inchipuit, mai inainte de a fi cunoscut si iubit pe Ileana, ca omul se poate uni atat de desavarsit, ca dragostea poate implini intr-atat fiinta. Prezenta aceea, de care ma temusem atat, pe care o stiam macerata ca piatra iadului, prezenta femeii iubite - care este, pentru orice barbat, demonie, dezagregare, risipire - am simtit-o, de asta data, ca o implinire ingereasca a fiintei mele…

Setea trupurilor noastre a fost greu de stins atunci. Parca nu mai era imbratisare contopirea aceea din urma, cand cu adevarat se topeau contururile, disparea carnea, ne uitam respiratia, mistuiti amandoi de o singura - insangerata si nesatioasa - gura. De mai multe ori am nadajduit ca la capatul rapirii aceleia vom intalni, impreuna, moartea. N-am stiut ca poate fi atat de ispititoare moartea, atat de calda - voluptate fara spasm, beatitudine fara strigare. In putinele clipe de luciditate, cand ma trezeam, imi dadeam seama ca ursita nu-mi alesese numai un anumit suflet pe care trebuia sa il iubesc, ci alesese si un anumit trup, pe care numai patima mea il putea frange. Toate cunoasterile trupesti de pana atunci mi s-au parut un simplu si nevinovat joc, o gratuita voluptate. Ileana se nascuse numai si numai pentru mine. Am avut atunci revelatia adevaratului sens al strigatului: a mea- al meu! Posesiunea, cat ar fi ea de perfecta, nu inseamna aproape nimic, Cel ce a spus ca amorul e o chestiune de epiderma se referea, fara indoiala, la aceste cunoasteri inferioare ale trupului, la faptul ca o posesiune e posibila numai in anumite conditiuni fizice si pentru anumite exemplare umane. Dar trupul poate revela mai mult. Dincolo de voluptate, este cu putinta o regasire desavarsita in imbratisare, ca si cum ai cuprinde - pentru intaia oara - o alta parte din tine, care te “incheie”, te completeaza, revelandu-ti alta experienta a lumii, imbogatita cu alte, noi dimensiuni…

                                                                                           Mircea Eliade - Nunta in cer

                                                                                                        de Octavian Paler

Sa capete sens faptul ca pana si cei mai buni dintre cei mai buni sunt extrem de umani, reusind sa te surprinda cu reactii din cele mai diverse.. DA, oameni pe care crezi ca ii cunosti doar pentru ca sunt implicati in cele mai diverse activitati, oameni care iti canta piese mult indragite, oameni care iti spun povesti frumoase pe bloguri sau la TV. Dezamagirea creste pe zi ce trece, o data cu raspunsuri categorice, pline de nepasare si dezinteres. Doare extrem de tare sa vezi cum acei care te fac sa speri si sa visezi iti demonstreaza de fapt ca nu le pasa sau fac unele lucruri doar de “ochii lumii.”

Este surprinzator cat de simpla poate fi tranzitia de la un raspuns sincer de genul “Nu pot pentru ca…” la ceva mult mai cuprinzator  de genul “Nu ma intereseaza, neinteresant”. Interesant nu este atat daca raspunsul poate exprima intr-un mod vulgar ceva, ci felul in care elementul catalitic poate fi deghizat, lasand in urma o maxima “de maxima generalitate”.

Si totusi nu ne pierdem speranta pentru ca sunt oameni minunati care au ales sa fie alaturi de mincutul nostru SDV si le multumim ca ne dau credit si ne sprijina.
Tic tac tic tac…timpul se scurge in favoarea noastra.
 
Si nu pot incheia mai frumos decat cu o mica fabula.
 
Cainele cu clopotel:
 
Era odata un caine care se apropia tiptil de picioarele oamenilor si-i musca.Drept pedeapsa, stapanul sau i-a legat un clopotel de zgarda pentru a-i preveni pe cei din jur.Cainele incepu sa se mandreasca cu clopotelul lui in fata celorlalti catei. Atunci, unul dintre ei ii spuse:
- N-ar trebui sa fii asa mandru de asta. Cu totii stim ca nu ti-au pus clopotel pentru meritele tale, ci pentru rautatea ta.

Morala acestei fabule: Spune-mi cu ce te mandresti ca sa-ti spun cine esti.
 

Continuati sa ne vizitati pentru ca ne bucuram sa vedem ca va pasa, www.scoaladevara.com si va asteptam in numar cat mai mare sa ne cunoasteti.

In fiecare zi mai insorita sau mai putin insorita, ma trezesc alaturi de 12 suflete minunate care imi coloreaza ziua. 12 suflete care ma invata sa zambesc si sa cred in posibil. 12 suflete care ma invata ce inseamna sa fim oameni.

Echipa SDV de anul acesta de la dreapta la stranga se striga catalogul:

-         un Denisu’ minunat si plin de viata

-         un Ionica cu un zambet strengaresc

-         un Paulica DeMenta

-         un Georgica frumos si inspirat

-         o Mira mirifica

-         o Rox boema si sofisticata

-         un Dinca mov si sarcastic

-         un Teo fermecator si legendar

-         o Indra colorata si creata

-         o alta Ioana enigmatica

-         un Raluc pragmatic

-         un Gabi mic si dulcel

-         si nu in ultimul rand un Sorinel indragostit de oameni

Dragi mei imi place de voi pentru ca aveti in voi comoara posibilului…

poate pentru ca mi-e dor de tine…si de mine…poate de noi doi amandoi. Dar in acelasi timp parca ma gandesc cine esti tu si de ce tocmai de tine mi-e dor. Poate pentru ca mergand grabita prin multime tresar uneori atunci cand, din senin iti simt apropierea, caldura corpului si mirosul. Poate pentru ca ma trezesc cu tine in gand dimineata, dupa o noaptea mult prea scurta.

Sau poate doar mi-e dor…si atat.

http://www.youtube.com/watch?v=cYpWzmE-kNQ

“Dacă România n-ar fi existat, ea ar fi trebuit inventată. Şi în aceste condiţii ea ar fi trebuit să poarte un nume românesc.

Că doar nu era să aibă un nume ţigănesc, cum ar fi Argentina sau Suedia.”

                                                                                                                sursa: Plai cu Boi