Sorina Ciotîrca

De la cei mai mici fani (un greiere, Joe si cateva furnicute cu tricouri negre, pe care scria mare Metallica) si pana la noi astia mai “babalaci”(aici fac o mica precizare, titulatura de babalaci am auzit-o in metrou, in timp ce ma indreptam linistita spre stadionul cu pricina. Un cuplu, printre imbratisarile dragastoase se intreba: “Oare cine merge sa ii mai vada si pe babalacii astia?”. Raspuns: Probabil tot niste babalaci) i-am asteptat si i-am urmarit cu sufletul la gura pe adorati.

Hmmm…… Mda mi-am continuat drumul…si a meritat..si statul la coada separat de baieti, ca asa erau regulile, lasatul la intrare a umbrelelor, lanturilor si a altor obiecte suspecte….cele 5 ore de asteptare din care 3 a plouat… Ce a urmat?

Doua ore jumatate in care ploaia torentiala nu s-a mai simtit, doua ore si jumatate in care toata lumea a cantat si simtit muzica…..Exponentiali domnule!!!