Sorina Ciotîrca

  Cu ochii rimelati ma bucur zilnic de dragii mei colegi, alaturi de care punem SDV-ul pe picioare.. Sa stiti ca lucrurile merg, printre momente in care ne tragem rasuflarea sa mai prindem putere, 6 tigari, 10 cafele pentru curaj, sute de telefoane , kilograme de fructe obtinute si confirmari de vorbitori.

Continuati sa ne vizitati pentru ca ne bucuram sa vedem ca va pasa, www.scoaladevara.com si va asteptam in numar cat mai mare sa ne cunoasteti.

In fiecare zi mai insorita sau mai putin insorita, ma trezesc alaturi de 12 suflete minunate care imi coloreaza ziua. 12 suflete care ma invata sa zambesc si sa cred in posibil. 12 suflete care ma invata ce inseamna sa fim oameni.

Echipa SDV de anul acesta de la dreapta la stranga se striga catalogul:

-         un Denisu’ minunat si plin de viata

-         un Ionica cu un zambet strengaresc

-         un Paulica DeMenta

-         un Georgica frumos si inspirat

-         o Mira mirifica

-         o Rox boema si sofisticata

-         un Dinca mov si sarcastic

-         un Teo fermecator si legendar

-         o Indra colorata si creata

-         o alta Ioana enigmatica

-         un Raluc pragmatic

-         un Gabi mic si dulcel

-         si nu in ultimul rand un Sorinel indragostit de oameni

Dragi mei imi place de voi pentru ca aveti in voi comoara posibilului…

Trei zile triste…ingrozitor de triste…macar ieri si duminica a plouat si puteam fara sa vrem sa fim mohorati si sa suferim cu toata fiinta fara prea mult efort…dar astazi a iesit soarele si cerul senin ne imbie la uitare..Nu pot imi pare rau sa trec inca peste vestea ingrozitoare ca maestrul Stefan Iordache a murit..

Da, Cel mai iubit dintre pamanteni are o ultima reprezentatie la Teatrul National…E uimitor cum pleaca de langa noi oameni care ne-au marcat copilaria si tineretea…

De ce bat clopotele, Mitica? E simplu maestrul nu mai este..Sa nu uitam atat de usor.                 

Sunt tânăr, Doamnă, vinul mă ştie pe de rost
şi ochiul sclav îmi cară fecioarele prin sânge,
cum aş putea întoarce copilul care-am fost
când carne-mi înfloreşte şi doar uitarea plânge.

Sunt tânăr, Doamnă, lucruri am aşezat destul
ca să pricep căderea din somn spre echilibru,
dar bulgări de lumină dac-aş mânca, sătul
nu m-aş încape în pielea mea de tigru.

Sunt tânăr, Doamnă, tânăr cu spatele frumos
şi vreau drept hrană lapte din sfârcuri de cometă,
să-mi crească ceru-n suflet şi stelele în os
şi să dezmint zăpada pierdut în piruetă.

Sunt tânăr, Doamnă, încă aripile mă ţin
chiar de ating pământul pe-aproape cu genunchii,
această putrezire mă-mbată ca un vin
căci simt curgând prin dânsa bunicile şi unchii.

Sunt tânăr, Doamnă, tânăr, de-aceea nu te cred,
oricât mi-ai spune, timpul nu-şi ascute gheara
deşi arcaşii ceţii spre mine îşi reped
săgeţile vestirii, sunt tânăr. Bună seara!

 Am postat aceaste versuri fara vreun alt comentariu deoarece mi se parea ca nu are nevoie de nici o prezentare si imi era frica sa nu tulbur amintirea Celui care le rostea cu atata suflet…Insa am constatat cu trecerea timpului ca sunt persoane care nu stiu si poate nu e mare lucru sa nu sti ca aceste versurie erau rostite de FLORIAN PITIS si doar fac eu un mare caz din asta…Poate pentru copilaria mea vocea lui MOTU a insemnat prea mult…

Hamlet: Ce mai e nou?

Rosencrentz: Nimic, domnule, doar că lumea a devenit mai cinstită.

Hamlet: Atunci a sosit sfârşitul lumii.

Hamlet (Actul II, Scena 2)