Sorina Ciotîrca

Gata cu nebuniile, să ne apucăm de lucruri seriose şi să dăm drumul mai cu talent la scris…Episodul 1

Astăzi am avut ocazia să particip la o discuţie interesantă despre un nou timp de război, acea ciocnire a civilizaţiilor, de care se tot vorbeşte. Astfel, coform teoriei lui Huntington, lumea devine din ce în ce mai mică, conştientizându-se tot mai mult diferenţele de natură culturală şi religioasă între popoare. Lupta se dă între ce se consideră a fi bine şi rău de către fiecare religie în parte. Aşadar bursieii din lumea arabă vin în “West”, unde datorită inadaptabilităţii suferite se transformă în ameninţări la adresa securităţii noastre. Oare să dăm vina pe libertatea mare pe care o găsesc aici…De ce zic asta? Păi o dată ajuns ce îi este permis unui astfel de individ: fumatul pe stradă, băutura şi distracţiile nocturne în locurile neduhovniceşti, consumul de hamburgeri şi carne “interzisă”, femeile pot primi din partea bărbaţilor locuri în tramvai şi nu sunt obligate să poarte costumaţia specifică.

Oare să fie din cauza dezrădăcinării şi a relocalizării elitelor sau din cauza dezoccidentalizării şi regionalizării economice (lumea se fragmentează economic, iar graniţele crăpăturilor au un dublu caracter: cultural şi religios). Tendinţele lor sinucigaşe sunt constructive datorită culturii noastre care e de tip suprematist. Faptul că ne dorim Libertate, Democraţie, respectarea Drepturilor Omului nu face dacât să amplifice prăpastia şi mai mare faţă de aceaştia. Oare limbajul este atât de diferit? Problemele de percepţie sunt o problemă atât de mare?

Oare şi în noi ar trebui să existe acest impuls atunci când părăsim locul nostru de baştină şi să ne răzvrătim la “Noul” găsit în ţările în care poposim. Oare putem şi noi să ne motivăm acţiunile prin substrat religios, să devenim un fel de “terorişti ortodoxi” (va continua…)

Degeaba a devenit un subiect la modă problematica mediului înconjurător dacă acest lucru nu atrage îmbunătăţirea condiţiilor pentru Ea, natura noastră iubită. Nu e deajuns că am suprapopulat fiecare colţişor de pe planeta asta, dar o şi supunem la chinuri zilnice murdărind-o, distrugând-o cu o cruzime şi nesimţire de nedescris…Oare nu pe noi ar trebui să ne captiveze natura şi nu invers? Dacă motive precum: apa “muşcă” încet dar sigur din partea continentală, inundaţii, călduri obositoare, specii condamnate la moarte, nu au reuşit să ne convingă, atunci să ne frecăm încă o dată la ochi sau să ne ştergem ochelarii plini de praful omniprezent şi să mai privim o dată în jurul nostru…Dar de data asta să observăm ceva…Suntem monstuoşi şi distrugători!!! Şi ca să vă conving am să vă enumăr câteva chestiuţe, care sigur nu sunt o noutate, conturând astfel şi principalele obiective dintr-o excursie de vis a pământenilor iubitori de natură din România.

Atunci când megem într-un loc să ne relaxăm, spre exemplu muntele, ţinem cont numai de relaxarea noastră, exploatând natura şi reprezentând o pacoste pentru ceilalţi nenorocoşi prezenţi în acelaşi loc. Parcă frumos maşinile noastre super-tari. Aşa deci până acum două din obiectivele noastre au fost finalizate: am ajuns şi am parcat. Următoarea mişcare este datul muzicii la maxim. Neapărat aceasta trebuie să se audă şi de partea cealaltă a versantului, poate cei aflaţi acolo îşi doresc săracii să asculte freamătul manelelor. Măcar noi să le facem un bine dacă lor nu le permit trilurile naturii, bateria sau bunul-simţ.

Nu vreau să par răutăcioasă sau să se înţeleagă că aş avea ceva personal cu acest soi de domni/doamne/domnişoare. Gusturile nu se discută..Însă ne-am săturat să ne siliţi să vă ascultăm înşiruirile melodioase… Avem şi noi o mică rugăminte: lăsaţi muzica mai încet sau dacă tot vreţi să vă aflaţi în pas cu moda cumpăraţi-vă un ipod şi unduiţi-vă cât vreţi pe ritmurile incitante…

Ca să vă conving şi mai mult am să vă povestesc o întâmplare recentă ce mi-a provocat o suferinţă lăuntrică sâcâitoare, amintindu-mi cât de mult îmi doresc să fi fost născută în altă epocă. Ajunsesem cu prietenii pe la 1800 altitudine, soare, pădure, aer curat, triluri de păsărele, oaze de zăpadă şi flori din loc in loc, peste tot dovezi ale primăverii că îşi intrase în drepturi, în ciuda ultimelor încercări ale iernii…Totul te atrăgea spre contemplare…Ne-am hotărât “să vegetăm” şi noi puţin la soare. Ne-am “tolănit” pe iarba îmbietoare. Vântul adia uşor prin pletele noastre. Numai că în loc de cip, cirip, cirip cirip, peste “codrii de alamă” răsuna un puternic cântec de dor şi jale… (Nu era “Bucovină plai cu flori/Unde sunt a tăi feciori”- cântec tradiţional, paranteză dedicată prietenilor, care ştiu de ce? :)) Era o drăguţă de manea ce te ungea la suflet, provocându-ţi o drăguţă de migrenă şi stare de greaţă. Încercările noastre de răzvrătire s-au sfârşit cu acelaşi avânt cu care au început în faţa “micuţilor” noştri vecini.

Povestioara asta mică încheie cea de-a treia etapă din  excursia de vis, ce are ca rezultat maltratarea naturii şi relaxarea unora în defavoarea altora. Ce mai urmează? Simplu: ruperea copacilor, sfârâiala micilor, aruncatul gunoaielor “biodegradabile” peste tot şi părăsirea locaţiei după satisfacerea poftelor noastre umane…

Hamlet: Ce mai e nou?

Rosencrentz: Nimic, domnule, doar că lumea a devenit mai cinstită.

Hamlet: Atunci a sosit sfârşitul lumii.

Hamlet (Actul II, Scena 2)

Oare cei care produc mirosuri, fac pipi şi gălăgie vor fi trimişi înapoi în ţările de baştină, care o fi alea…Vor grăbi italienii rezolvarea sau măcar încercarea de tranferare către alţii a responsabilităţii pentru găsirea de soluţii urgente? Va accepta Uniunea că se confruntă cu o problemă şi va aloca resursele umane şi materiale pentru soluţionare?

Am tot pomenit de soluţionare, dar putem vorbi de existenţa unei posibile rezolvări? Am văzut că oferirea unor cămine curate, posibilitatea de educare sau sume de bani nu au funcţionat…Oare cum să ne comportăm, ce trebuie să facem? Să încetăm să ne mai plătim dările către stat, să refuzăm educaţia şi munca pentru că e mai profitabil cerşitul sau furatul. A fost realizat un experiment..Au fost lăsaţi să fure pentru că s-a considerat că o vor face într-un mod decent. Ştiţi ce s-a întâmplat? Au furat tot…..

Avem nevoie de programe, avem nevoie de resurse umane care să încerce să le arate avantajele integrării într-o viaţa civilizată… Trebuie ca toată lumea să accepte că soluţia ar fi rezolvarea deficitului de autoritate…

Totuşi până la la încercarea de găsirea unei soluţii convenabile pentru toată lumea, deşi toţi aceşti intruşi înseamnă forţă de muncă ieftină convenabilă, noua guvernare italiană presează pentru o lege împotriva imigranţilor…iar viaţa românilor simpli continuă să fie un iad.

aaaa…bună..:)))