“De mult negru mă albisem
De mult soare mă-nnoptasem
De mult viu mă mult murisem.
Din visare mă aflasem
Vino tu cu tine toată
Ca să-ntruchipăm o roată
Vino tu fără de tine
Ca să fiu cu mine, mine.
O răsai, răsai, răsai
Pe infernul meu, un rai
O rămâi, rămâi, rămâi
Palma bate-mi-o în cui
Pe crucea de carne
Când lumea adoarme…”
(Nichita Stănescu)
Rasfoind lenes 24 Fun (nu fac reclama stati linistiti ci doar precizam sursa ca asa este normal si firesc) am gasit un articolas deosebit de dragut scris de domnul Catalin Stefanescu, articolas ce m-a distrat nitel. Se intituleaza “Coana Europo, iarta-ne !“
“Hai, fii simpatica… Bre, Coana, da-o dracu de treaba! Ai mai vazut la viata matale oameni beti. Talica esti pe lumea asta de atata amar de vreme, esti unsa cu toate alifiile, ai vazut de toate, nu te stropsi la noi ca o mai facuram lata inca o data. Mata’ ai uitat sa te veselesti si la cata democratie ai vazut, te-ai si plictisit. Da noi am apucat de curand la casu’ asta si nu ne mai saturam cu sarbatoarea. Habar n-ai cum e sa vii de la armata si sa te bucuri de civilie. Nu-ti mai vine s-o lasi cu petrecerea. N-ai de unde sa stii ce-am patimit noi, cate culcaturi am bagat, invatamant politic, masca pe figura, marsuri sinistre, foame ca la balamuc si plantoane, cand ai tai faceau catedrale. Acum vreo douajdeani, ‘om avea si noi drept sa ne veselim ca am scapat de nasulie. Cum? Au trecut deja douajdeani? Breeee, ce repede trece timpu’…
Vezi?! Mai cu mahmureala, mai cu un banc, mai cu o furaciune mica, nu cine stie ce, a trecut vremea. Da’ io zic ca daca esti simpatica, ne mai lasi un pic sa huzurim. Noi toti, raul, ramul, suntem precisi ca, la cat de doamna esti, n-ai cum sa fii naspeta si sa te superi pe noi. Recunoastem tot, ca n-are sens sa facem pe nebunii si sa mancam cacao. Da, dom’le. Asa e. Ti-am furat rufele de pe sarma de mai multe ori. Ti-am copiat cardu’ si am scos si noi de-o duda. Acuma n-o sa zici ca ai saracit din asta. Am sunat la matale la usa si am fugit. Am venit noaptea cu pretenii, mai machiti un pic, asa e, si am facut un pic de scandal. Buuun. E drept ca unii de ai nostri au tras de niste nepoate de-a lu’ matale. Da si ele erau de vina, ca purtau minijupe. Auzi?! Fii atenta. Sa nu te superi daca vin la matale in sufragerie niste unii de-ai nostri, intra incaltati si scuipa seminte. Nu, nu vorbesc nici o limba. Da’ sunt simpatici.
Hai ca mai vorbim. Iti dau bip, da?!. Te-am pupat…“
Pentru ca e miercuri, pentru ca e cald si nici o urma de vreun nor uitat pe cer, pentru ca mi-e dor de noi doi amandoi, pentru ca miroase a cafea si a liliac, pentru ca mi-e somn, pentru ca marea e prea departe, pentru ca visez cu ochii deschisi la campii de lalele albe si rosii, pentru ca imi plimb mana lenesa prin par, pentru ca pe masa sta o carte ce ma imbie catre o alta lume, pentru ca as vrea sa fiu doar o ora in mintea ta sa vad ce gandesti, pentru ca te iubesc…
E toamnă, e foşnet, e somn…
Copacii, pe stradă, oftează;
E tuse, e plânset, e gol…
Şi-i frig, şi burează.Amanţii, mai bolnavi, mai trişti,
Pe drumuri fac gesturi ciudate -
Iar frunze, de veşnicul somn,
Cad grele, udate.
Eu stau, şi mă duc, şi mă-ntorc,
Şi-amanţii profund mă-ntristează -
Îmi vine să râd fără sens,
Şi-i frig, şi burează.
George Bacovia
Am zarit mana aceasta inainte chiar de a-i vedea bine fata si ochii. Bratul intreg, probabil, se odihnise pana atunci pe pian, si, la intrarea mea, il ridicase, lenesa. Degetele mi s-au parut neobisnuit de insufletite, parca ar fi fost singurul lucru viu printre toate acele fragmente de viata imbulzite in salon. Si mai era ceva, un amanunt care m-a obsedat apoi multa vreme: mana intreaga parea goala, degetele acelea palide si nervoase erau parca facute anume sa poarte un inel, si inelul acela lipsea. Era o mana pura, nelogodita, monarhala…
Dar dragostea a venit tarziu, dragostea a inceput de-abia dupa ce vraja aceea izbutise sa ne izoleze si sa ne topeasca unul intr-altul. Pentru ca, fireste, unirea trupurilor noastre s-a pecetluit in acea clipa suspendata, cand am cules-o intreaga, cuprinzandu-i numai palma. Mana acea palida, nervoasa, atat de stranie in nuditatea ei, care ma fascinase de la primul meu pas in salon, imi comunica acum nu stiu ce caldura feminina, ce neastampar uimit, pe care-l simteam navalind incet in tot trupul.
Eram cu desavarsire nauc. Am prins-o in brate, de asta data strivitor, salbatec si i-am cautat gura. A incercat sa se apere, si trupul ei s-a zbatut o clipa infiorat, apoi mi-a cuprins umerii si mi-a primit sarutarea inebunita. Nu mi-a mai dat drumul din brate. Cand si-a desclestat buzele din cuprinderea aceea de foc, mi-a soptit calda:
- Gandeste-te bine ce faci, gandeste-te bine…
Si apoi, de a doua zi, a inceput ceasul patetic si plenar al dragostei. N-am mai incercat si nici n-am mai simtit de atunci nevoia sa scap din incantarea aceasta care ma vrajise. Fiinta mea intreaga era inecata. Tot ce crezusem, mai inainte despre dragoste, despre voluptate, despre libertate se dovedea acum pueril, superficial, aproape vulgar. Toate femeile intalnite pana atunci le uitasem; micile lor pasiuni, micile lor demente, mediocrele jertfe mi se pareau ridicole. Mi-ar fi fost peste putinta de inchipuit, mai inainte de a fi cunoscut si iubit pe Ileana, ca omul se poate uni atat de desavarsit, ca dragostea poate implini intr-atat fiinta. Prezenta aceea, de care ma temusem atat, pe care o stiam macerata ca piatra iadului, prezenta femeii iubite - care este, pentru orice barbat, demonie, dezagregare, risipire - am simtit-o, de asta data, ca o implinire ingereasca a fiintei mele…
Setea trupurilor noastre a fost greu de stins atunci. Parca nu mai era imbratisare contopirea aceea din urma, cand cu adevarat se topeau contururile, disparea carnea, ne uitam respiratia, mistuiti amandoi de o singura - insangerata si nesatioasa - gura. De mai multe ori am nadajduit ca la capatul rapirii aceleia vom intalni, impreuna, moartea. N-am stiut ca poate fi atat de ispititoare moartea, atat de calda - voluptate fara spasm, beatitudine fara strigare. In putinele clipe de luciditate, cand ma trezeam, imi dadeam seama ca ursita nu-mi alesese numai un anumit suflet pe care trebuia sa il iubesc, ci alesese si un anumit trup, pe care numai patima mea il putea frange. Toate cunoasterile trupesti de pana atunci mi s-au parut un simplu si nevinovat joc, o gratuita voluptate. Ileana se nascuse numai si numai pentru mine. Am avut atunci revelatia adevaratului sens al strigatului: a mea- al meu! Posesiunea, cat ar fi ea de perfecta, nu inseamna aproape nimic, Cel ce a spus ca amorul e o chestiune de epiderma se referea, fara indoiala, la aceste cunoasteri inferioare ale trupului, la faptul ca o posesiune e posibila numai in anumite conditiuni fizice si pentru anumite exemplare umane. Dar trupul poate revela mai mult. Dincolo de voluptate, este cu putinta o regasire desavarsita in imbratisare, ca si cum ai cuprinde - pentru intaia oara - o alta parte din tine, care te “incheie”, te completeaza, revelandu-ti alta experienta a lumii, imbogatita cu alte, noi dimensiuni…
Mircea Eliade - Nunta in cer
Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta - murim.
Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul … depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
Ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
Am invatat ca EROI sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie
Indiferent de consecinte
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am dreptul sa fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede …
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.
Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit.
de Octavian Paler
VREAU, POT, CRED, SPER, LUPT, IMI PASA…Sunt doar cateva din cuvintele ce imi dau dragilor, curajul sa sun cu indarjire in fiecare zi pentru a aduce micutului SDV cei mai de soi vorbitori. Insa vreau sa stie toti ca munca asta nu e usoara si nu vreau sa sune asta ca un soi de a te plange de ceva. NU..Sa plece de la voi asemenea gand.
Sa capete sens faptul ca pana si cei mai buni dintre cei mai buni sunt extrem de umani, reusind sa te surprinda cu reactii din cele mai diverse.. DA, oameni pe care crezi ca ii cunosti doar pentru ca sunt implicati in cele mai diverse activitati, oameni care iti canta piese mult indragite, oameni care iti spun povesti frumoase pe bloguri sau la TV. Dezamagirea creste pe zi ce trece, o data cu raspunsuri categorice, pline de nepasare si dezinteres. Doare extrem de tare sa vezi cum acei care te fac sa speri si sa visezi iti demonstreaza de fapt ca nu le pasa sau fac unele lucruri doar de “ochii lumii.”
Este surprinzator cat de simpla poate fi tranzitia de la un raspuns sincer de genul “Nu pot pentru ca…” la ceva mult mai cuprinzator de genul “Nu ma intereseaza, neinteresant”. Interesant nu este atat daca raspunsul poate exprima intr-un mod vulgar ceva, ci felul in care elementul catalitic poate fi deghizat, lasand in urma o maxima “de maxima generalitate”.
Si totusi nu ne pierdem speranta pentru ca sunt oameni minunati care au ales sa fie alaturi de mincutul nostru SDV si le multumim ca ne dau credit si ne sprijina.
Tic tac tic tac…timpul se scurge in favoarea noastra.
Si nu pot incheia mai frumos decat cu o mica fabula.
Cainele cu clopotel:
Era odata un caine care se apropia tiptil de picioarele oamenilor si-i musca.Drept pedeapsa, stapanul sau i-a legat un clopotel de zgarda pentru a-i preveni pe cei din jur.Cainele incepu sa se mandreasca cu clopotelul lui in fata celorlalti catei. Atunci, unul dintre ei ii spuse:
- N-ar trebui sa fii asa mandru de asta. Cu totii stim ca nu ti-au pus clopotel pentru meritele tale, ci pentru rautatea ta.
Morala acestei fabule: Spune-mi cu ce te mandresti ca sa-ti spun cine esti.
Continuati sa ne vizitati pentru ca ne bucuram sa vedem ca va pasa, www.scoaladevara.com si va asteptam in numar cat mai mare sa ne cunoasteti.
In fiecare zi mai insorita sau mai putin insorita, ma trezesc alaturi de 12 suflete minunate care imi coloreaza ziua. 12 suflete care ma invata sa zambesc si sa cred in posibil. 12 suflete care ma invata ce inseamna sa fim oameni.
Echipa SDV de anul acesta de la dreapta la stranga se striga catalogul:
- un Denisu’ minunat si plin de viata
- un Ionica cu un zambet strengaresc
- un Paulica DeMenta
- un Georgica frumos si inspirat
- o Mira mirifica
- o Rox boema si sofisticata
- un Dinca mov si sarcastic
- un Teo fermecator si legendar
- o Indra colorata si creata
- o alta Ioana enigmatica
- un Raluc pragmatic
- un Gabi mic si dulcel
- si nu in ultimul rand un Sorinel indragostit de oameni
Dragi mei imi place de voi pentru ca aveti in voi comoara posibilului…
Hmm..O lipsa acuta se accentueaza pe zi ce trece. O fi de la astenia de la primavara care s-a tot dus sau de la melodia Decembrie a lui Alifantis, in timp ce afara straluceste un soare orbitor, pe cerul ca un buchet de albastrele..Off micuto imi zic, unde iti fug gandurile si de ce asculti cum sufla viforul in sufletul tau…
poate pentru ca mi-e dor de tine…si de mine…poate de noi doi amandoi. Dar in acelasi timp parca ma gandesc cine esti tu si de ce tocmai de tine mi-e dor. Poate pentru ca mergand grabita prin multime tresar uneori atunci cand, din senin iti simt apropierea, caldura corpului si mirosul. Poate pentru ca ma trezesc cu tine in gand dimineata, dupa o noaptea mult prea scurta.
Sau poate doar mi-e dor…si atat.
